Fiecare popor se defineste prin anumite elemente – îndeosebi  spirituale – care tin de fiinta lui intima, care-l individualizeaza în raport cu alte popoare. Exista deosebiri între Orient  și Occident, între Est și Vest, între slavi și latini, între romani și rusi, între bulgari și austrieci,etc. Factorii inconstienti(am putea spune subconstienti) sunt chemati sa dea seama de aceste deosebiri care – într-un anumit sens îi influenteaza destinul. Acesti factori alcatuiesc  matricea spirituala a unui popor. O asemenea ,,matrice” este – în cazul poporului roman spatiul mioritic. Poate ca la originea conceptului se află cunoscuta balada Miorita, poate însăsi relieful tării noastre…ori poate altceva…

Ne distanțam de conotatiile peiorative ale acestui concept care caracterizeaza perioada post-revoluționara de dupa ’89…Ceea ce ne intereseaza este cum se reflecta spatiul mioritic în opera lui Blaga – evident – si Lucian.

Ideea spatiului mioritic se contureaza treptat având origini în studii mai vechi cum ar fi ,,Barocul etnografiei românesti” dedicate Banatului în care filosoful  roman face o corelatie între diversitatea creatiei populare din acest tinut și Miorita –capodopera literaturii noastre orale.

Este cunoscuta în epoca polemica asupra paternitatii acestei idei dintre Blaga și Dan Botta…Deși balanta înclina catre Lucian Blaga e posibil sa aiba amandoi dreptate; pentru ca dupa expresia lui Marx ideea plutea…în aer…Nu ar fi ceva nou…În istoria stiintei,artei,etc. exista asemenea situatii care nu de putine ori au avut consecinte dramatice; creatii literare,artistice,etice ca să nu mai vorbim de inventii, au fost promovate, publicate, însusite de altii decât autorii lor dupa cum ne spune și La Fontaine: La raison est au cote de plus forte…

În studiul Stiinta și creatie cu multa obiectivitate Blaga face analiza acestui fenomen: idei pe care spiritul uman le emana atunci când conditiile sunt pregătite – iar persoana care le scoate la lumina conteaza mai puțin. În Evul mediu nici nu conta acest lucru iar în zilele noastre orice descoperire este rezultatul unei munci de echipa… E posibil ca și în cazul  spatiului mioritic sa se fi  întâmplat la fel: ideea ar fi ,,izbucnit” în acelasi timp în spiritul celor doi corifei ai spiritului;  istoria mai consemneaza asemenea situatii…

Sa revenim la Blaga:

Filosoful  roman analizeaza creatia orala populara pe care îsi întemeiaza ideea spatiului mioritic dar îsi extinde cercetarea… ,,…în Ardealul nostru…doina poseda un fundal, un alt spatiu…plaiul… Orizontul acesta e al unui infinit ondulat… doina si balada noastra au rezonanta specifica a infinitului ondulat…ceva din leganarea lenta și din rotunda zare a plaiului ghicim și în jocurile noastre”(L.Blaga,Opere,vol.9,Ed. Minerva,1985,p.49).

Sufletul romanesc traieste în acest spatiu; fiecare popor poseda un spatiu al sau propriu, sufletesc care-l deosebeste de celelalte; acesta vibreaza într-un cantec sau în substanta lui intima.

Spatiul in cauza constituie un ,,factor sufletesc creator”; acestui orizont spatial al inconstientului filosoful ii atribuie ,,o functie plastic si determinanta numindu-l semnificativ spatiu matrice. In acest context doina ni se infatiseaza ca un produs de o transparenta desavarsita: in dosul ei ghicim existenta unui spatiu matrice…plaiul [doina exprima] melancolia unui suflet care vrea sa treaca dealul ca un obstacol al sortii”( idem,p.195).

Romanul se simte solidar cu acest ,,orizont spatial” in sufletul sau, in cele mai mari adancimi ale sale; acest „orizont” ii trezeste acestuia „o vaga amintire paradisiaca” pe care Miorita o exprima in mod plenar: „Pe-un picior de plai/ pe-o gura de rai…Sa numim acest spatiu matrice… spatiu mioritic (s.n.)

Sufletul se simte in „grija tutelara” a unui destin care curge indefinit intre deal si vale. Omului de la ses cantecul ii tine loc de „plai” adica ii satisface aceasta aspiratie care vine din strafundurile sale. Aceste „aderente spatiale” ale sufletului sau se releva in cantec si in vis.

Lucian Blaga nu alege intamplator balada Miorita; aceasta reflecta modul fundamental de manifestare a poporului nostru, atitudinea in fata vietii si a mortii, a existentei in general.

O analiza patrunzatoare a baladei amintite o face si Mircea Eliade. Dar daca acesta vede in balada un anumit mod al romanului de a-si accepta destinul autorul  Trilogiilor merge mai departe: Miorita este o opera simbol ale carei radacini vin dintr-un trecut ancestral ca o „vraja” tacuta, coplesitoare care are puterea sortii, impotriva careia nu poti lupta…Dar lunecarea aceasta intre vale si deal ii creaza sufletului calator „prin zodii dulci-amare” o stare de serenitate, de detasare care il impaca pe om cu sine si cu lumea…

Casele au si ele ceva din nostalgia acestui spatiu; distantele dintre case nu sunt simple goluri ci reprezinta „ultima ramasita a vaii” adica a acelui spatiu matrice originar care traieste in sufletul oricarui roman. Matricea poeziei care se „consuma” intre silabe accentuate si neaccentuate tine de un anumit ritm interior al limbii romanesti. Importanta acestei matrici spirituale e deosebita deoarece„poporul roman s-a nascut in momentul cand spatiul matrice a prins forme in sufletul sau…sau orizontul sau specific (al inconstientului) care, alaturi de alti factori a avut darul sa determine stilul interior al vietii sale sufletesti (Ibidem,p.201).

Se poate afirma ca ipoteza, pana la urma ideea spatiului mioritic este argumentata cu multa subtilitate, fiind valoroasa pentru ca  Miorita concentreaza in ea intelepciunea unui intreg popor: romanul se recunoaste in balada nu numai pentru caratele ei de frumusete ci si pentru ca ea da glas unor adancimi insondabile ale sufletului sau… De aceea filosoful recunoaste in ea cele mai inalte virtuti ale poporului nostru…

Creatia populara autohtona prezinta o diversitate rar intalnita si ofera autorului  spatiului mioritic argumente care se releva in doina, in ceramica,in joc si in port si chiar in modul in care-si concepe gospodaria; fiecare lucru iesit din mana sau spiritul creatorului popular ii povesteste filosofului despre un spatiu matrice inconstient (a se citi subconstient) in care destinul omului curge ca o apa lina si curata in albia lui Tao…

Se poate sustine ca in studiul asupra spatiului mioritic lucian Blaga aduce o contributie insemnata la definirea spiritualitatii noastre in procesul dezvoltarii sale istorice. Astfel  filosoful se poate simti indreptatit sa afirme ca poporul roman „s-a nascut in momentul cand spatiul matrice a prins forme in sufletul sau… sau orizontul sau specific (inconstient)…a avut darul sa determine stilul interior al vietii sale sufletesti (Op.cit.,p.201).